Eram \u00een a treia s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de serviciu militar la pichetul de gr\u0103niceri Naslavcea. E cotitura aceia unde Nistrul ofteaz\u0103 printre st\u00e2nci, iar dimine\u021bile se aprind ca ni\u0219te c\u0103r\u021bi po\u0219tale uitate pe pervaz. \u00cendr\u0103gisem locul cu vreo optsprezece ani \u00een urm\u0103, iar acum mi se \u00eentorcea \u00een minte precum o fotografie de epoc\u0103, cu marginile roase de timp.<\/p>\n
Dup\u0103 un \u0219ir lung de activit\u0103\u021bi, locotenentul Ion Odainic, \u0219eful interimar la acea or\u0103, a ap\u0103rut \u00een curte pichetului cu pasul lui hot\u0103r\u00e2t \u0219i a zis scurt, f\u0103r\u0103 floricele:
\n\u2014 Pauz\u0103. La fumuar, b\u0103ie\u021bi.<\/p>\n
Fumuarul\u2026 o colib\u0103 c\u00e2t dou\u0103 palme, \u00eempletit\u0103 din nuiele \u0219i acoperit\u0103 cu stuf. At\u00e2t de uscat\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00eentr-o zi cu soare o \u021bigar\u0103 sc\u0103pat\u0103 ar fi putut s-o trimit\u0103 \u00een neant ca pe o tor\u021b\u0103. Un ad\u0103post firav, tremurat \u00een v\u00e2nt.<\/p>\n
Dar povestea mea nu e despre colib\u0103. E despre lumin\u0103. Despre lumina care trece prin oameni a\u0219a cum trece printre frunze \u0219i aer.<\/p>\n
Am intrat vreo \u0219ase solda\u021bi \u00een fumuar. Obosi\u021bi, pr\u0103fui\u021bi, dar veseli. Gheorghe M\u0103riu\u021b\u0103, b\u0103iat cum rar \u00eent\u00e2lne\u0219ti, de prin p\u0103r\u021bile C\u0103l\u0103ra\u0219ului, satul \u021a\u00eebirica, m-a atins cu cotul \u0219i a zis, de parc\u0103 mi-ar fi pus o ghicitoare:
\n\u2014 Pelin\u2026 ridic\u0103 palma la soare \u0219i vezi dac\u0103 po\u021bi l\u0103sa razele s\u0103-\u021bi scape printre degete.<\/p>\n
M-am uitat la el ca la o \u00eentrebare f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it.
\n\u2014 Gheorghe, ce mai este \u0219i asta? Ce n\u0103zdr\u0103v\u0103nii \u00ee\u021bi mai trec prin cap?<\/p>\n
A z\u00e2mbit \u00eentr-un \u00a0fel anume, a\u0219a cum o fac oamenii care \u0219tiu mai multe dec\u00e2t spun.
\n\u2014 Tu nu \u0219tii s\u0103 pre\u021buie\u0219ti lumina zilei\u2026<\/p>\n
\u2014 \u0218i cum s-o pre\u021buiesc? Cu palma ridicat\u0103? am \u00eeng\u00e2nat, tr\u0103g\u00e2nd din \u021bigar\u0103.<\/p>\n
Gheorghe fuma rar. Mai mult ne certa:
\n\u2014 Mi\u0219carea, b\u0103ie\u021bi, e via\u021b\u0103! Hai, pa\u021bani, ridica\u021bi-v\u0103, alerga\u021bi!<\/p>\n
\u0218i, lucru neobi\u0219nuit pentru vremurile alea, refuza cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare s\u0103 vorbeasc\u0103 ruse\u0219te cu militarii prin contract. Ducea \u00een el o lupt\u0103 t\u0103cut\u0103, ca o s\u00e2rm\u0103 \u00eentins\u0103 pe din\u0103untru.<\/p>\n
A tras un fum lung, de parc\u0103 scormonea \u00een c\u0103utarea unui adev\u0103r ad\u00e2nc.
\n\u2014 Dumitru\u2026 e\u0219ti gata s\u0103 auzi o istorie tr\u0103it\u0103 \u0219i durut\u0103 de mine? Despre lumin\u0103.<\/p>\n
I-am f\u0103cut semn din cap. \u021aigara o str\u00e2nsesem \u00eentre din\u021bi, ca \u0219i cum m-ar fi \u021binut pe loc.
\n\u2014 Hai, M\u0103r. Sunt numai urechi.<\/p>\n
A clipit lent, ca \u0219i cum ar fi deschis o u\u0219\u0103 veche \u00een mintea lui.
\n\u2014 Aveam \u0219aisprezece ani, Pelin\u2026 Abia \u00eemi luasem buletinul \u0219i pa\u0219aportul. Era o zi cald\u0103 de august c\u00e2nd i-am spus mamei: \u201eM\u0103 duc la Moscova s\u0103 fac bani. Trebuie s\u0103 pl\u0103tim datoriile pentru opera\u021bia ta.\u201d<\/p>\n
A t\u0103cut o clip\u0103.
\n\u2014 Era sl\u0103bit\u0103\u2026 dar n-a zis nu. M-a privit doar cu ochii aceia care dor mai tare dec\u00e2t orice palm\u0103.<\/p>\n
A continuat, cu glasul sc\u0103zut:
\n\u2014 Am plecat de la gara din B\u0103l\u021bi. Tu e\u0219ti de acolo, nu?<\/p>\n
\u2014 Nu-s de ba\u0219tin\u0103\u2026 dar ora\u0219ul are ceva ce te \u021bine, i-am r\u0103spuns.<\/p>\n
\u2014 Eh\u2026 ruina mea era alta, Pelin. Am urcat \u00een trenul Chi\u0219in\u0103u\u2013Moscova. At\u00e2t. Am urcat \u0219i-am plecat. \u0218i \u0219tii ce-i cel mai trist? Nimeni nu m-a \u00eentrebat nimic. Aveam 16 ani \u0219i-am trecut hotarul ca un abur, ca \u0219i cum eram invizibil.<\/p>\n
\u2014 Cum? Cine \u021bi-a permis? am \u00eentrebat, sim\u021bind cum mi se usuc\u0103 \u00a0\u00een gur\u0103.<\/p>\n
\u2014 Era 2002. Cu 600 de lei \u00een buzunar am ajuns la Kievskii Vokzal. \u0218i acolo\u2026 nimeni nu m\u0103 a\u0219tepta. Nimeni. Ora\u0219ul era ca un zid. Frigul te \u00een\u021bepa ca ni\u0219te ace, iar mul\u021bimea\u2026 te \u00eenghi\u021bea.<\/p>\n
\u00cen col\u021bul ochiului \u00eei tremura o lacrim\u0103, prins\u0103 \u00een fumul \u021big\u0103rii.
\n\u2014 \u0218tiam doar c\u00e2teva cuvinte ruse\u0219ti: \u201eprivet, piz**tz, bl*, dobrii vecer, dosvidania, skoliko vremia\u2026\u201d. Cu astea am intrat \u00een jungl\u0103.<\/p>\n
A urmat o t\u0103cere lung\u0103 \u0219i grea.
\n\u2014 \u0218i atunci am \u00een\u021beles c\u0103 trebuie s\u0103 muncesc. Alt\u0103 cale nu aveam.<\/p>\n
\u2014 Cobor din tren, mergeam pe peron cu mintea plin\u0103 de \u00eentreb\u0103ri: \u201eCe s\u0103 fac? Unde s\u0103 dorm? Cum m\u0103 descurc?\u201d \u0218i, ca la un semn, vine la mine un b\u0103rbat. Moldovean de-al nostru.
\n\u201eCe faci, b\u0103iete? Nu-\u021bi trebuie de lucru?\u201d
\n\u2014 Am zis \u201eDa!\u201d f\u0103r\u0103 s\u0103 clipesc.
\n\u201e300 de dolari pe lun\u0103. M\u00e2ncarea \u0219i cazarea sunt din partea noastr\u0103.\u201d
\n\u201e\u0218i ce trebuie s\u0103 fac?\u201d
\n\u201e Vei munci la o fabric\u0103 de conserve, la Kaluga.\u201d
\n\u2014 Hai, s\u0103 mergem! am zis, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu ce m\u0103 a\u0219teapt\u0103.<\/p>\n
\u2014 Ne-a adunat pe c\u00e2\u021biva \u0219i ne-a urcat \u00eentr-o Gazel\u0103. Geamuri cu perdele trase. S\u0103 nu intre lumina.<\/p>\n
Gheorghe a privit \u00een gol.
\n\u2014 M-am a\u0219ezat \u00een spate, m-am uitat o clip\u0103 prin \u021bes\u0103tura perdelei la oameni, la strad\u0103\u2026 \u0219i-am adormit. \u0218i n-am crezut vreodat\u0103 c\u0103 voi uita lumina zilei pentru un an \u00eentreg.<\/p>\n
Noi \u00eel tot \u00eendemnam:
\n\u2014 Hai, M\u0103r, zi-i mai repede, c\u0103 vine santinela!<\/p>\n
\u2014 \u00cen \u0219apte ore am ajuns. Noaptea. Ne-au cazat \u00eentr-un subsol \u0219i ne-au spus c\u0103 e doar un popas.
\n\u201ePa\u021bani, lua\u021bi ni\u0219te \u021big\u0103ri \u0219i o vodc\u0103, s\u0103 s\u0103rb\u0103tori\u021bi primul loc de munc\u0103.\u201d
\nGhena, un b\u0103iat din Str\u0103\u0219eni de vreun metru nou\u0103zeci a oftat fericit \u0219i a deschis geanta: sl\u0103nin\u0103 afumat\u0103, c\u00e2rna\u021bi de cas\u0103, \u0219ase litri de vin. Am m\u00e2ncat haiduce\u0219te \u0219i-am adormit sub un bec chior, din acelea din filme care vestesc primejdia.<\/p>\n
\u2014 Diminea\u021ba, pe la cinci, ne-a trezit un urlet de rus beat:
\n\u201eRebiata, vstavati! Rabotati nado!\u201d
\nAvea arm\u0103. A tras de dou\u0103 ori \u00een aer. Atunci am v\u0103zut: eram \u00eentr-un beci, \u00een mijlocul p\u0103durii.<\/p>\n
\u201eGata, am belit-o\u201d, a zis Ghena.
\n\u201eDavai, maldavane, rabotatiite!\u201d<\/p>\n
\u2014 Ne-au dus \u00eentr-un alt subsol. Linie de sortare, ambalare. Sprote, hering, macrou. Schimbam etichete pe conserve expirate. Asta f\u0103ceam.
\nUn an de zile n-am ie\u0219it din beci. Ziua o \u0219tiam dup\u0103 sunetul alarmei. Trei-patru u\u0219i de fier, gardieni caucazieni.<\/p>\n
\u2014 Am \u00eencercat s\u0103 fugim. Ne-au pus la p\u0103m\u00e2nt. Au turnat pe noi un lichid galben. Credeam c\u0103 e benzin\u0103 \u0219i ne ard de vii. Era urin\u0103. Dup\u0103 asta am mai lucrat patru luni. Num\u0103ram zilele dup\u0103 alarm\u0103. Peste 500 de alarme, zicea Andrei de la F\u0103le\u0219ti.
\nUmezeala ne m\u00e2nca pielea. La 16 ani am pierdut patru din\u021bi. M\u00e2ncam pe\u0219te \u0219i terci cu varz\u0103 \u00eempu\u021bit\u0103. Dar \u00een fiecare zi visam s-o v\u0103d pe mama \u00een lumina zilei.<\/p>\n
Fumuarul era plin de cea\u021b\u0103. Soldat Drumea a b\u0103gat capul:
\n\u2014 Ce poveste\u0219ti, M\u0103riu\u021b\u0103?
\n\u2014 Cum a tr\u0103it un an \u00een subsol, i-am spus.
\n\u2014 B\u0103ie\u021bi, n-a min\u021bit. \u0102sta nu-i din cei care spun basme despre cum unii construiesc bunc\u0103re la generalii din Moscova.<\/p>\n
Gheorghe a tras aer \u00een piept:
\n\u2014 \u00centr-o zi au explodat u\u0219ile. Au intrat masca\u021bii. Ne-au scos afar\u0103. Doamne\u2026 era zi. C\u00e2nd am dat ochii cu lumina soarelui, am crezut c\u0103 orbim. Trei zile \u00eentregi p\u00e2n\u0103 ne-am obi\u0219nuit, ca ni\u0219te oameni sco\u0219i din pe\u0219ter\u0103.<\/p>\n
A t\u0103cut o clip\u0103, apoi a spus \u00eencet:
\n\u2014 Pre\u021bui\u021bi lumina zilei, b\u0103ie\u021bi. Eu am v\u0103zut-o din nou\u2026 dar pe mama n-am mai v\u0103zut-o. Murise dup\u0103 o jum\u0103tate de an. N-avea nicio veste de la mine.<\/p>\n
Am ridicat palma. Razele \u00eemi sc\u0103pau printre degete.<\/p>\n
\u2014 Doamne, \u00ee\u021bi mul\u021bumesc c\u0103 ne dai s\u0103 vedem lumina zilei\u2026<\/p>\n
\u00a0<\/p>\n
Articolul Dumitru Pelin || Pre\u021bui\u021bi lumina zilei, b\u0103ie\u021bi. Eu am v\u0103zut-o din nou, dar pe mama n-am mai v\u0103zut-o<\/a> apare prima dat\u0103 \u00een NordNews<\/a>.<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Eram \u00een a treia s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de serviciu militar la pichetul de gr\u0103niceri Naslavcea. E cotitura aceia unde Nistrul ofteaz\u0103 printre st\u00e2nci, iar dimine\u021bile se aprind […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-2642","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-uncategorized"],"yoast_head":"\n