Subiectul alegerilor parlamentare din 28 septembrie este/va rămâne și pe parcursul următoarei luni unul fierbinte. Asta întrucât miza acestui scrutin este una uriașă. Dacă forțele pro europene vor câștiga, atunci puține circumstanțe sau forțe dușmănoase de ordin intern vor putea împiedica R. Moldova să devină membră a Uniunii Europene și să se bucure, în consecință, de stabilitate și bunăstare. În cazul victoriei forțelor pro ruse, numeroase, bine dirijate de politologi de la Kremlin și cu milioane de dolari de la Moscova, atunci, și zău nu sperii pe nimeni, vom cădea într-o catastrofă din care s-ar putea să se salveze doar toate mizeriile astea politice putiniste (Dodon, Vlah, Tarlev, Stoianoglo, Chicu, Ceban, Voronin, Tkaciuk, … of, lista-i lungă), care acum îi îndeamnă pe cetățeni să voteze pentru revenirea sub cizma rusească.
În calitatea mea de alegător rămas în țară, care lucrez și plătesc facturi, taxe și impozite, mă gândesc să votez pentru o formațiune care nu doar are capacitatea să elaboreze un program electoral fără cusur. Mă interesează în primul rând de unde vor lua bani pentru reforme, modernizări, pentru bunul mers al lucrurilor. Poate cuiva să nu-i placă PAS-ul de exemplu, dar cu toate deficiențele și bâlbele (multe) guvernarea a reușit să plătească la timp salariile (cu excepția CFM) și pensiile, ba să și le majoreze, a reparat drumuri naționale, grădinițe, școli, a făcut apeducte și canalizări etc. PAS-ul a știut să obțină milioane de dolari/euro de la România, Uniunea Europeană și SUA pentru proiecte sociale, economice, culturale. Mai mult, forurile europene și-au anunțat disponibilitatea pentru a sprijini financiar R. Moldova și în următorii ani, evident cu condiția ca cetățenii să aleagă vectorul european. Altfel spus, eu aș putea avea încredere într-o astfel de formațiune care declară clar de unde va identifica resursele monetare pentru binele populației. Le-aș imputa totuși că nu au explicat pe înțelesul tuturor cum s-a întâmplat/se întâmplă cu scumpirea considerabilă a gazului și energiei electrice, ceea ce automat a dus/duce la creșterea prețurilor la produse și servicii.
De cealaltă parte, așa-numita opoziție, care s-a cuibărit în două blocuri electorale, precum și alte lichele kremliniste care candidează individual (și aici o listă lungă), promit că vor reuși să resuscite economia și agricultura și să ne hrănească cu dulcețurile edenului. Cum se va întâmpla această minune, dragi tovarăși? De unde veți lua bani? Rusia dă și va da milioane de dolari ca să vă cumpere pe dumneavoastră și ca voi la rândul vostru să-i mituiți pe cetățeni pentru ca să voteze pro Moscova. Rusia ne demonstrează zilnic că e gata să cheltuie miliarde de dolari ca să distrugă Ucraina, făcându-i una cu pământul orașele și satele, omorând bătrâni, femei, copii, dar nu investește nici o rublă în teritoriile pe care le-a ocupat. Întrebați-i, dragi alegători, pe Voronin, Dodon, Stoianoglo, Ceban, Chicu, Vlah și pe celelalte scursuri politice cum de s-a întâmplat că în Donețk, unul dintre cele mai frumoase și înfloritoare orașe ale Ucrainei, „eliberat” de ruși în 2014, locuitorii nu au acum nu au apă la robinet și se cacă în pungi de plastic pe care le aruncă prin preajma blocurilor. Pentru că asta au vrut mai mulți rătăciți din Donețk: să fie cu Rusia, să trăiască ca milionarii. Dar să nu ne ducem prea departe, avem dincolo de râu o Transnistrie separatistă,cetățenii căreia au mizat ani la rând pe ajutorul Rusiei. Acum, lent dar sigur, Transnistria se apropie de un colaps economic. La urma urmei, comparați cum arată în ultimii ani R. Moldova în proces de modernizare cu bani europeni și cum a rămas înghețată într-un model sovietic/rusesc Tiraspolul. Rusia nu are acum nici bani pentru Transnistria, nu să investească în R. Moldova. Cei care vor să polemizăm, v-aș ruga să-mi aduceți măcar trei exemple de investiții ale Rusiei în R. Moldova: vreo școală reparată, vreun kilometru de drum reabilitat, vreun apeduct construit într-un sat etc.
Știam că Igor Nicolaevici Dodon este singurul om politic sincer de la noi, dar nici chiar așa. A fost genial când a zis că, dacă câștigă pro rușii, va trebui ca cetățenii să strângă cureaua, să înfrunte mai multe dificultăți și abia mai pe urmă va fi bine.
Tovarășe Dodon, eu unul nu vreau să-mi strâng cureaua. Să vă voteze proștii, care sunt gata să aștepte flămânzi să vină măcar de această dată comunismul promis.
Articolul Editorial | Anatol Moraru // Tovarășe Dodon, eu nu vreau să-mi strâng cureaua apare prima dată în NordNews.