Există un criteriu simplu, aproape banal, dar imbatabil, de a recunoaște un putinist: este cel care se încăpățânează să ne convingă că Europa e slabă, irelevantă, terminată. Îi vedem și la Chișinău, și la București, și la Bruxelles. Sunt cei care, cu aer doct sau cu „furie proletară” de doi bani, repetă obsesiv că Uniunea Europeană nu contează, că „adevărata putere” stă la Moscova. De fapt, nu sunt decât niște conserve expirate ale Kremlinului, împachetate în conturi false pe rețele sociale sau chiar în costume de candidați la alegerile din toamnă.
Ironia este că acești apostoli ai „Europei slabe” vorbesc exact în situația în care Europa s-a dovedit, poate pentru prima dată după Războiul Rece, mai puternică și mai unită. Țările neutre au intrat în NATO, UE a rămas pe poziții, sancțiunile împotriva Rusiei au rezistat. În loc să se prăbușească, Europa, obligată de agresiunea rusă, a reușit să-și redescopere forța colectivă.
Dar este adevărat și faptul că reflectorul mediatic mondial a fost pus luni la rând pe … absolut nimic. Trump, Putin, negocieri imaginare, sancțiuni care se lasă amânate: spectacolul unei imitări a „efortului trumpist pentru pace” transformat în breaking news. În realitate, nimic nu s-a schimbat fundamental: Trump continuă să-l admire pe Putin ca pe un lider „mare”, președintele american fiind incapabil să exercite vreo presiune reală asupra Rusiei. Întrebarea nu este dacă Trump va abandona Ucraina, ci când și cum. În logica lui, fiecare război devine doar recuzită pentru propria sa glorie. Dacă războiul din Ucraina nu ar fi existat, Trump l-ar fi inventat, doar ca să se joace de-a negociatorul providențial al păcii.
Și totuși, în ciuda acestui teatru grotesc, Rusia pierde. Garda antieuropeană e pe tușă, vocile care visau la o Europă fragmentată au devenit caricaturi ale propriei irelevanțe. Orbán rămâne un fel de „amiral de Balaton” până la următoarele alegeri din Ungaria, Fico s-a trezit fără gaz rusesc, Musk și-a închis gura pentru a-și salva Tesla. Putin, între timp, a cucerit doar un pustiu însângerat din Ucraina și și-a nimicit propria armată. Covorul roșu întins la Anchorage s-a strâns, iar Rusia putinistă a redevenit ceea ce era de fapt: un stat agresor, izolat, falimentar, condus de un criminal care și-a pierdut aura de invincibilitate.
Republica Moldova, România, întreaga regiune ar fi arătat cu totul altfel dacă Zelenski ceda în februarie 2022. Ar fi fost începutul unei noi URSS, cu umbrele ei grele întinse din nou peste Chișinău și chiar peste București. Doar rezistența Ucrainei a schimbat istoria, iar Europa, în loc să se destrame, s-a întărit.
Data viitoare când auziți pe cineva repetând mantra „Europa e slabă”, să știți că retransmite ecoul unei dictaturi muribunde, care-și mai caută consolare în corul jalnic al agenților de influență.
Europa nu e slabă. Slabi sunt cei care o vând pe nimic, în timp ce visează la o lume deja îngropată în ruinele propriilor iluzii.
Articolul <span class=”badge-status” style=”background: #ff1813;”>EDITORIAL</span> Vitalie Cazacu | Miza rămâne aceiași: dacă Ucraina cade, Republica Moldova dispare apare prima dată în NordNews.