În timp ce în marile orașe ale Moldovei se marchează cu fast 34 de ani de la proclamarea Independenței, în satele din nord atmosfera este diferită. Pentru comunitățile de minorități naționale, această zi rămâne, în mare parte, una obișnuită. Pocrovca, un sat vechi fondat de lipoveni, păstrează și astăzi tradițiile strămoșilor veniți aici în secolele XVII-XVIII, fugind din Rusia de persecuțiile religioase. Din cei circa 900 de locuitori, 95% sunt urmași ai acestora.
„Ziua aceasta e ca toate celelalte. La noi, o zi hrănește anul, de aceea oamenii merg la lucru, culeg mere, prune. Trebuie să câștigi, altfel, dacă buzunarul e gol, ce fel de independență e asta?”, a spus Ivan Rîlschii, primar s. Pocrovca.
„Suntem cu toții slavi, iar acest lucru unește toate popoarele”, a transmis Liudmila Latîșeva, lucrătoare la un depozit frigorific.
Am găsit localnicii la muncă, pregătind fructele pentru export. Deși recolta lor ajunge și pe piețele din Rusia și Belarus, cea mai mare parte este vândută în România.
„- În România, în România le așteaptă cel mai mult.
– De ce anume în România?
– Pentru că e aproape și pentru că suntem suflete înrudite, simți asta, limbile seamănă”, a declarat Liudmila Latîșeva, lucrătoare la un depozit frigorific.„Multe se dezvoltă: se schimbă felul de a gândi, înveți lucruri noi, vezi altceva”, a menționat Maxim Moșcerinschi, lucrător la un depozit frigorific.
O altă comunitate activă în nord este cea a romilor din Otaci. Aici, aproape jumătate din cei 4400 de locuitori sunt romi. La grădinița locală, ne-a întâlnit o atmosferă de sărbătoare: muzică, jocuri și voie bună.
„Avem mulți copii veniți din Ucraina. Nu le spunem niciodată «refugiați», i-am integrat atât de bine încât nu se simt străini. Avem și mulți copii romi, atât în grădiniță, cât și în școală. Independența a făcut un astfel de pas către dezvoltarea colectivă”, a transmis Marina Goncear, directoarea grădiniței „Rodnicioc”.
„Nu am sărbătorit niciodată. Pentru noi totul e ca înainte”, a spus Aliona Cebotari, mamă a trei copii.
Galina Șcerban, bunică a șapte nepoți, și-a trăit bucuria cea mai mare în ziua destrămării Uniunii Sovietice și a proclamării independenței Republicii Moldova. Pentru ea, acest moment a însemnat sfârșitul unei epoci apăsătoare și începutul unei perioade în care persecuțiile au devenit mult mai rare.
„Acum e mai bine. Oamenii sunt mai conștiincioși, au mai multă teamă de Dumnezeu”, a relatat Galina Șcerban, bunică a șapte nepoți.
Satul Maramonovca, locuit de ucraineni, poartă o istorie aparte. De-a lungul secolelor, a devenit adăpost pentru ucrainenii care s-au refugiat aici de două ori: mai întâi după anexarea Basarabiei, iar apoi, un secol mai târziu, fugind de regimul sovietic. În prezent, localitatea numără circa 1 500 de locuitori, majoritatea de etnie ucraineană. Cu toate greutățile prin care au trecut, sătenii nu sărbătoresc Ziua Independenței Republicii Moldova, ba chiar susțin că în vremurile Uniunii Sovietice traiul era mai bun.
„Din păcate nu. Cumva această sărbătoare nu ne privește și nu ne-am gândit niciodată la această întrebare. Îmi amintesc adesea de perioada sovietică, când mergeam la magazin, îmi dădeau o rublă și puteam să-mi cumpăr chiar o jucărie. Când mă uit la diferite videoclipuri despre țara noastră, când sunt filmate de sus cu un quadcopter, văd pajiști atât de frumoase, păduri atât de frumoase, totul este atât de frumos, te uiți și admiri, crezi că în alte țări nu există nimic atât de frumos”, a comentat Olga Zagnitco, locuitoare s. Maramonovca.
Pe 27 august 1991, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, Republica Moldova și-a proclamat Independența. În același context a fost instituit primul Parlament, care a consfințit simbolurile naționale ale statului: drapelul, stema și imnul.
Articolul <span class=”badge-status” style=”background: #ff1813;”>VIDEO</span> „Dacă buzunarul e gol, ce fel de independență e asta?” Cum e văzută Ziua Națională de minorități apare prima dată în NordNews.