Bălțiul, cetatea de nord a Republicii Moldova, a fost în perioada interbelică reședința episcopului Visarion Puiu al Bisericii Ortodoxe Române. În câțiva ani, acest ierarh a ctitorit cinci biserici, un palat episcopal și a sprijinit electrificarea orașului. Catedrala „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (sfințită în 1934) și reședința episcopală (1932) stau mărturie ale acelei epoci de efervescență românească. Astăzi, aceste edificii sunt ocupate de un succesor cu viziune opusă, și anume episcopul Marchel, care se proclamă apărător al „credinței adevărate” doar dacă aceasta vine de la Moscova.
Ironic, episcopul Marchel, deși luptă vehement împotriva a tot ce este „românesc” în ortodoxia din Basarabia, locuiește și slujește tocmai în clădirile ridicate de Visarion Puiu. Palatul episcopal din Bălți este ctitoria episcopului Puiu (1932). Alături se află catedrala episcopală „Sf. Constantin și Elena”, edificată prin generozitatea României interbelice.
Marchel nici măcar nu amintește acest patrimoniu românesc pe care îl folosește zilnic. Fără bisericile și instituțiile ctitorite de Puiu, eparhia lui Marchel n-ar avea temelia pe care să existe. Cu toate acestea, discursul ierarhului actual rămâne ostil față de tot ce ține de Biserica Ortodoxă Română.
Episcopul Mitropoliei ruse de Chișinău, Marchel, s-a remarcat prin poziții aliniate Moscovei, promovând narațiunile propagandei ruse sub pretextul apărării „credinței strămoșești” și combătând valorile europene. Ba chiar și-a transformat amvonul în tribună politică și a făcut campanie electorală în catedrala pentru candidați pro-Kremlin, încălcând canoanele care impun neutralitatea clerului. La Moscova, Marchel a atacat Biserica Ortodoxă Română, numind-o „factor destabilizator”, și a cerut extinderea influenței ruse în Moldova, confirmându-și rolul de purtător de cuvânt al Kremlinului și serviciilor sale de spionaj în chestiuni de credință. În timp ce Visarion Puiu zidea lăcașuri și unea sufletele, Marchel ridică ziduri ale dezbinării și slujește agende politice, nu duhovnicești.
Ipocrizia lui Marchel nu a rămas neobservată. Mitropolia Basarabiei, parte integrantă a Patriarhiei Ortodoxe Române, a evidențiat recent această duplicitate. „Nu putem accepta ca unii să culeagă roadele generoase ale solidarității românești, în timp ce sădesc, fără rușine, semințele dezbinării, urii și propagandei rusești” se arată în declarația publicată de mass-media.
Marchel se bucură de roadele muncii înaintașilor români, de la clădirile moștenite la preoții formați în școlile teologice din România de astăzi, și, în același timp, seamănă semințele propagandei Kremlinului pe ogorul ortodoxiei. El difuzează și falsuri, afirmând că parohiile trecute la Mitropolia Basarabiei „devin proprietatea României”. Asemenea declarații alimentează neîncrederea și ura, punând agenda Rusiei mai presus de unitatea spirituală a credincioșilor.
Contrastul este izbitor. Visarion Puiu a fost un ctitor vizionar care a lăsat zeci de biserici și instituții durabile, iar Marchel este un personaj cu un trecut exotic care nu a ridicat nimic comparabil, fiind preocupat să rupă punțile cu România și Occidentul. Marchel pozează drept apărător al credinței, dar faptele îi trădează loialitatea față de agenda altui stat. În loc să urmeze exemplul înaintașului, slujind binele credincioșilor și unitatea Bisericii, el preferă conflictul și se mulțumește cu realizările altora. Ipocrizia lui arată că nu oricine poartă straie bisericești este un continuator demn al înaintașilor. Credincioșii din Bălți, din România și din R. Moldova, merită adevăru, și anume că sub sutana lui Marchel și a altor așa-ziși ierarhi ascund interese lumești dictate de la Răsărit, nu grija pentru turma sa.
Articolul Mihai Isac // Între sfinți și farisei. Ipocrizie în sutană la Bălți, biserică românească și predici moscovite apare prima dată în NordNews.