Actualul demers de reformă a administrației publice locale din Republica Moldova nu reprezintă o simplă ajustare a organigramelor, ci o tentativă critică de a restabili viabilitatea statului la nivel de bază. Teza centrală a guvernării pornește de la o evidență matematică: fragmentarea teritorială excesivă condamnă comunitățile la un statut de asistat permanent, unde bugetele locale sunt absorbite integral de întreținerea aparatului birocratic. Chișinăul propune, în linii mari, o arhitectură a eficienței, însă succesul acesteia depinde de capacitatea de a transforma rezistența politică locală într-o acceptare a necesității economice.
Aici trebuie să spunem că Estonia rămâne reperul fundamental în spațiul post-sovietic, reușind în 2017 să finalizeze o reformă care a redus numărul municipalităților de la 213 la 79. Analiza comparativă evidențiază trei axe de transformare unde Republica Moldova trebuie să acționeze pentru a evita un eșec formal.
În primul rând, strategia estoniană a fost marcată de o claritate legislativă remarcabilă. Guvernul de la Tallinn a stabilit un prag demografic minim de 5.000 de locuitori pentru orice unitate administrativă, oferind inițial o fereastră pentru fuziuni benevole susținute financiar. Diferența majoră față de abordarea anunțată azi de Alexei Buzu, șeful Cancelariei de Stat, constă în finalitatea reformei: în Estonia, localitățile care nu au atins pragul prin negociere au fost comasate forțat prin decizie guvernamentală. În Republica Moldova, miza pe „amalgamarea voluntară” riscă să lase nerezolvată problema acelor „pungi de sărăcie” unde interesele politice locale primează în fața interesului de dezvoltare regională.
În al doilea rând, Estonia a soluționat problema distanței față de cetățean nu prin menținerea unor birouri fizice în fiecare sat, ci prin dematerializarea completă a interacțiunii cu statul. Conceptul de „ghișeu unic” și „centru de servicii” propus pentru satele Moldovei este o soluție adaptată unei infrastructuri tehnologice încă incomplete și unei populații cu un grad de alfabetizare digitală scăzut. Totuși, miza pe termen lung trebuie să fie eliminarea barierelor geografice prin servicii electronice, altfel aceste centre vor deveni simple puncte de colectare a cererilor, menținând dependența cetățeanului de un intermediar uman și de un program de lucru fix.
Și, în rândul al treilea, un aspect esențial al reformei estoniene a fost profesionalizarea funcției publice. O municipalitate mai mare dispune de resursele necesare pentru a angaja specialiști în atragerea investițiilor și planificare urbană, competențe care lipsesc cu desăvârșire în primăriile cu câteva sute de locuitori din Republica Moldova. Amalgamarea nu trebuie privită doar ca o metodă de reducere a cheltuielilor cu salariile, ci ca un instrument de creare a unor entități viabile financiar, capabile să gestioneze fonduri de preaderare și să susțină proiecte de infrastructură (apă, canalizare, managementul deșeurilor) care depășesc hotarele unui singur sat.
Scepticismul necesar în evaluarea acestei reforme vizează riscul de „centralizare mascată”. Dacă transferul de competențe nu este însoțit de o autonomie financiară reală (păstrarea unei cote mai mari din impozite la nivel local), amalgamarea va produce doar primării mai mari, dar la fel de dependente de transferurile de la bugetul de stat. Mai mult, relocarea administrației în anumite localități centrale poate accelera declinul demografic al satelor periferice dacă serviciile de transport și infrastructura de comunicații nu sunt dezvoltate simultan.
Practica arată că reforma administrativă inspirată de modelul estonian este unica cale de a extrage localitățile din cercul vicios al subdezvoltării. Republica Moldova se află în punctul în care trebuie să decidă dacă menține o iluzie a proximității administrative sau dacă optează pentru o eficiență care să garanteze servicii de calitate. Fără o masă critică de locuitori și o bază economică solidă, autonomia locală rămâne un concept teoretic, golit de conținut.
Viitorul comunităților locale din Republica Moldova depinde de curajul actualei guvernări de a sacrifica simbolurile administrative în favoarea funcționalității economice.
Articolul <span class=”badge-status” style=”background: #ff1813;”>EDITORIAL</span> Vitalie Cazacu | Nu putem reforma administrația locală doar cu bâlbâieli și timiditate instituțională apare prima dată în NordNews.