Zeci de oameni s-au adunat luni, la „Trenul Durerii” din Bălți, pentru a comemora victimele celui mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia. Se împlinesc 77 de ani de la noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, când peste 35 de mii de oameni au fost ridicați din propriile case și deportați în Siberia și Kazahstan, în cadrul operațiunii sovietice „IUG”. Florile depuse și momentele de reculegere au readus în memoria celor prezenți una dintre cele mai dureroase pagini din istoria Basarabiei.
„Foarte dureros că au fost depărtați, învinovățiți. Și, da, noi trebuie să transmitem din generație în generație acest lucru, să nu fie uitat”
Pentru mulți dintre cei veniți la comemorare, deportările nu reprezintă doar un capitol din manualele de istorie, ci o dramă trăită de propriile familii. Frica a rămas vie mult după întoarcerea din exil și s-a transmis din generație în generație.
„Rudele noastre, bunica, se temeau să ne povestească. Ne speriau doar spunând că, dacă nu suntem cuminți, o să ajungem la Amur. Noi nu înțelegeam ce înseamnă Amur. Mai târziu am aflat că este râul Amur, în Ținutul Habarovsk. Deci, aceasta este datoria noastră, a tuturor, să ne amintim de rudele noastre care au fost deportate”.
În iulie 1949, în timpul celui de-al doilea și cel mai amplu val al deportărilor staliniste, peste 200 de familii din Bălți au fost urcate în 133 de vagoane, la Gara de Nord și din apropierea Fabricii de Zahăr. Destinația lor era Siberia și stepele Kazahstanului. Pentru mulți, drumul avea să fie fără întoarcere.
„La fiecare oprire a trenului, din vagoane erau scoase corpurile neînsuflețite ale celor care nu supraviețuiau. Bătrâni, tineri, femei… În tren se nășteau copii, în tren mureau oameni. Nu se rezista, era un miros insuportabil”, Mariana Mihalevschi, directoarea Muzeului de Istorie și Etnografie din Bălți.
Astăzi, unul dintre acele vagoane poartă numele simbolic de „Trenul Durerii” și găzduiește o expoziție dedicată victimelor deportărilor. Fotografiile, documentele și obiectele expuse reconstituie condițiile în care mii de oameni au fost transportați spre exil.
„Ne gândim la o variantă de a-l transforma într-un muzeu al memoriei și să organizăm excursii pentru elevii din nordul țării, ca să vină aici. Știți, când intră în vagon, chiar și nepoțelul meu știe foarte multe despre deportări, citește și se informează. Iar când am intrat în vagon, m-a întrebat: „Dar unde sunt paturile? Unde sunt scaunele?”. A fost impresionat”, Nicolae Uncuță, vicepreședintele Asociației Republicane a Victimelor Represiunilor Politice .
Potrivit Agenției Naționale a Arhivelor, în timpul operațiunii „IUG” au fost deportate aproximativ 36 de mii de persoane: peste 14 mii de femei, aproape 12 mii de copii și peste 8.800 de bărbați.
Articolul <span class=”badge-status” style=”background: #ff1813;”>VIDEO</span> „Trenul Durerii” s-a întors la Bălți. 77 de ani de la deportările staliniste din iulie 1949 apare prima dată în NordNews.