În jurul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană se repetă tot mai des aceleași două idei: „salariile nu vor crește” și „prețurile vor crește și mai mult”.
Prima problemă este că ambele afirmații pornesc de la aceeași greșeală: încearcă să măsoare bunăstarea unui om doar în lei, pe fluturașul de salariu.
Dar salariul, în sine, nu spune aproape nimic despre cât de bine o duce un om.
Să presupunem că venitul tău crește cu 30%. Sună foarte bine. Doar că, în același timp, prețurile cresc cu 35-40%. În acest caz, salariul a crescut, dar tu poți cumpăra mai puține lucruri decât înainte.
De aceea, întrebarea corectă nu este doar „cât va fi salariul după aderare?”, ci mai ales: ce putere de cumpărare va avea acel salariu?
Iar aici începe discuția adevărată despre economia Uniunii Europene.
UE nu este un sistem în care, după aderare, cineva stabilește că moldovenii trebuie să aibă automat un anumit salariu. Nici prețurile nu sunt fixate de la Bruxelles într-un tabel comun pentru toate cele 27 de state.
De fapt, chiar și în interiorul Uniunii Europene există diferențe importante de preț. Una dintre explicații este că statele membre au propriile cote de TVA, iar cadrul european stabilește reguli comune, nu o singură cotă pentru toate țările.
Nu există o regulă europeană care să oblige toate magazinele din toate statele membre să vândă exact același produs la exact același preț.
Există însă altceva, mult mai important: o piață unică în care concurența dintre companii este mai puternică, iar barierele dintre piețe sunt mult mai mici.
Un consumator din Uniunea Europeană nu poate fi discriminat pur și simplu în funcție de naționalitate sau țara de reședință atunci când cumpără anumite produse sau servicii. În același timp, prețurile pot varia între țări, inclusiv din cauza livrării, taxelor, costurilor locale sau a altor condiții de piață.
Iar Comisia Europeană discută chiar acum despre o problemă care arată cât de complexă este această piață: „territorial supply constraints”, adică situațiile în care producătorii limitează posibilitatea comercianților de a cumpăra produse dintr-o țară și de a le revinde în alta. Comisia spune că asemenea practici pot reduce alegerea consumatorilor și pot contribui la diferențe semnificative de preț pentru unele bunuri de zi cu zi.
Cu alte cuvinte, Uniunea Europeană încearcă tocmai să facă piața mai integrată și mai competitivă, nu să fixeze un „preț unic european”.
Și aici ajungem la una dintre cele mai importante diferențe dintre o economie mică precum cea a Republicii Moldova și o economie integrată într-o piață de sute de milioane de oameni.
În UE funcționează patru libertăți fundamentale: libera circulație a persoanelor, mărfurilor, serviciilor și capitalurilor. Acestea stau la baza pieței unice europene.
Pentru un antreprenor moldovean, asta poate însemna o schimbare majoră.
Astăzi, compania trebuie să se adapteze unor piețe externe și unor proceduri care pot fi costisitoare sau complicate. După aderare, intrarea pe piața europeană nu va însemna dispariția tuturor regulilor și controalelor – produsele vor trebui în continuare să respecte standarde și cerințe europene –, dar logica de bază se schimbă: compania operează în interiorul unei piețe comune.
Și mai este un element esențial: în interiorul Uniunii Europene nu există taxe vamale între statele membre.
Uniunea Europeană funcționează ca o uniune vamală: statele membre aplică tarife comune pentru mărfurile care intră din afara UE și nu aplică taxe vamale interne între ele. După vămuire, mărfurile pot circula în interiorul Uniunii fără taxe vamale suplimentare și fără controale vamale între statele membre.
Pentru Moldova, asta este important mai ales atunci când vorbim despre exporturi și antreprenoriat.
Deja astăzi, UE este principala piață pentru mărfurile moldovenești. În primele șase luni ale anului 2026, exporturile Republicii Moldova către UE au depășit 1,05 miliarde de euro și au reprezentat 64,2% din totalul exporturilor.
Asta înseamnă că discuția despre aderare nu este una pur teoretică. Economia moldovenească deja este puternic conectată la piața europeană. Întrebarea este ce se întâmplă atunci când această conexiune devine și mai profundă.
Pentru că aici trebuie să fim sinceri: aderarea la UE nu este o baghetă magică.
Nu înseamnă că fiecare antreprenor va câștiga automat mai mulți bani. Nu înseamnă că toate companiile moldovenești vor supraviețui. Și nu înseamnă că prețurile vor scădea peste noapte. Dar schimbă terenul pe care joacă economia.
O economie mică are o problemă fundamentală: este mică. Are puțini consumatori, piețe limitate, costuri ridicate pentru anumite produse și servicii și, de multe ori, puțină concurență. Când intri într-o piață mult mai mare, problema se schimbă.
Un producător nu mai trebuie să se gândească doar la cele câteva milioane de consumatori din Moldova. El poate privi către o piață europeană de sute de milioane de consumatori.
Pentru unii antreprenori, aceasta va fi o oportunitate uriașă. Pentru alții, va fi o provocare uriașă. Pentru că piața europeană nu înseamnă doar acces la cumpărători, ci și acces pentru competitorii europeni pe piața moldovenească. Asta este partea despre care trebuie să vorbim mai serios.
Să vă dau doar câteva cifre. În acești 35 de ani [n.r de la proclamarea independenței] salariile au crescut de 60 de ori [n.r în Estonia]. Nu de 6, nu de 16, dar de 60 de ori. Nivelul economiei estoniene a crescut de 15 ori. Deci produsul național brut al Estoniei a crescut de 15 ori.*, a declarat Victor Guzun, ex-ambasadorul Republicii Moldova în Estonia.
Iar pentru cetățean, efectul economic nu trebuie măsurat doar prin salariu. Un indicator foarte simplu este ceea ce îți rămâne după ce plătești chiria, energia, mâncarea, transportul și celelalte cheltuieli. Poți avea un salariu mai mare și să fii, în realitate, mai sărac.
Dar poți avea și un salariu care crește moderat, în timp ce unele costuri scad, concurența crește, transferurile devin mai ieftine, oferta de produse se diversifică, iar venitul real crește.
Avem această competiție pentru care magazin din Estonia este mai ieftin, la acest coș. Prețurile sunt aproximative, în Estonia, în Talin sau la București, la Chișinău sau la Cracovia. Salariile însă sunt un pic diferite. Salariul mediu pe economie în această zi în Estonia este de 2135 de euro., a declarat Victor Guzun, ex-ambasadorul Republicii Moldova în Estonia.
Un alt exemplu pe care îl avem deja, fără să fim încă membri ai UE, este SEPA.
Republica Moldova a devenit operațional conectată la Zona Unică de Plăți în Euro în octombrie 2025, iar în primele zece luni cetățenii și companiile au economisit aproximativ 13,2 milioane de euro prin costuri mai mici ale transferurilor. Aproape 8 din 10 tranzacții în euro sunt procesate deja prin SEPA, potrivit Băncii Naționale a Moldovei.
Asta este un exemplu foarte concret despre ce înseamnă integrarea economică. Nu a crescut neapărat salariul omului care trimite bani din Europa acasă. Dar au scăzut costurile unei operațiuni. Iar banii care înainte se pierdeau în comisioane pot rămâne în buzunarul familiei.
UE nu garantează nici prețuri mici, nici salarii mari. Ceea ce poate schimba este cadrul în care funcționează economia: investiții, concurență, acces la piață, productivitate și locuri de muncă. Iar pentru cetățean, testul real nu este salariul înscris pe fluturaș, ci puterea de cumpărare. Pentru că un salariu mai mare nu înseamnă automat o viață mai bună. La fel cum un produs mai scump nu înseamnă automat o economie mai proastă. Întrebarea este ce se întâmplă între cele două.
Cât produce economia? Cât câștigă omul? Cât plătește pentru ceea ce are nevoie? Și cât îi rămâne, la finalul lunii?
Articolul <span class=”badge-status” style=”background: #ff1813;”>EDITORIAL</span> Cum lucrează economia în UE? Nu salariul contează cel mai mult, ci cât poți cumpăra cu el apare prima dată în NordNews.