După ce parohia din Răuțel a ales să treacă la Mitropolia Basarabiei, episcopul Marchel nu s-a limitat la contestarea deciziei. A creat o structură parohială paralelă, a desemnat un alt preot și a ridicat în grabă o biserică modulară, folosită ulterior în pofida unei interdicții tehnice. Nu mai este vorba doar despre un conflict canonic, ci despre o strategie de creare a faptului împlinit și de testare a autorității statului. Ghidighici, Camencea, Telenești și Grinăuți arată că nu este un accident local, ci o metodă.
La Răuțel nu se construiește doar o biserică. Se construiește un precedent. Episcopul Marchel testează cât de mult poate fi împinsă autoritatea statului înapoi atunci când în fața unei construcții controversate este așezată o cruce, iar în jurul ei este mobilizat un grup de fideli ai ideologiei Lumii Ruse.
Întrebarea nu este dacă oamenii au dreptul să se roage sub jurisdicția Mitropoliei ruse a Chișinălui și a Întregii Moldove. Evident că îl au. Întrebarea este dacă libertatea religioasă poate fi transformată în imunitate față de regulile de urbanism, controlul tehnic și autoritatea instituțiilor statului.
În martie 2024, când majoritatea membrilor consiliului parohial și a enoriașilor bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Răuțel au decis revenirea la Mitropolia Basarabiei, singura structură canonică din R. Moldova, episcopul rus Marchel nu a acceptat pierderea parohiei. A organizat adunări, a încercat să răstoarne decizia și a numit un alt preot, deși vechea biserică a rămas comunității care trecuse la Mitropolia Basarabiei. Atunci s-a conturat prima lecție a metodelor hibride aplicate de partea rusă. Preotul revenit la Biserica Ortodoxă Română este delegitimat, hăituit, comunitatea este divizată, iar în localitate este instalată o ierarhie paralelă.
A urmat etapa terenului și a construcției. La 3 februarie 2026, pe locul unde Marchel pusese anterior piatra de temelie a apărut, într-un timp foarte scurt, o structură modulară. Primarul Tudor Istrati a declarat că pentru aceasta nu exista autorizație de construire. Există, ce-i drept, o nuanță juridică, având în vedere că actualul Cod al urbanismului exceptează de la autorizare anumite construcții provizorii sub 150 de metri pătrați din localitățile rurale. Tocmai de aceea, simpla absență a autorizației nu reprezintă, singură, verdictul final. Trebuie verificate suprafața, caracterul real al edificiului, fundația, destinația terenului, proiectul, normele de securitate și condițiile de exploatare.
Numai că episcopul Marchel a trecut și de această limită. Pe 22 februarie, el a sfințit construcția și a oficiat slujba în interior, deși Inspectoratul pentru Supraveghere Tehnică emisese o interdicție privind exploatarea ei. Jurnaliștii NordNews au fost blocați, bruscați și scoși din clădire de susținători, iar în jurul episcopului a fost format un cordon de protecție.
Canalele de telegram ale propagandei ruse au prezentat solemn evenimentul drept sfințirea noii biserici, fără să amintească interdicția tehnică relatată de presă. Contrastul spune totul, din păcate. Pentru instituția bisericească, actul religios trebuia să consacre faptul împlinit, dar pentru autorități, problema legală și de siguranță rămânea deschisă. La 3 martie, Primăria Răuțel a publicat o prescripție în care vorbește despre o construcție neautorizată și avertizează că, în caz de neconformare, aceasta poate fi demolată forțat.
Aici dispare orice ceață teologică. Sfințirea nu este recepție tehnică. Agheasma nu înlocuiește actele de exploatare, iar rasa episcopală nu suspendă o interdicție administrativă.
Prin intrarea demonstrativă în edificiu, Marchel a transmis că autoritatea sa religioasă poate prevala asupra autorității statului. Aceasta este metoda faptului împlinit. Mai întâi instalezi clădirea, apoi aduci oamenii, o sfințești, îi atribui o încărcătură sacră și obligi instituțiile să aleagă între aplicarea legii și imaginea demolării unei biserici.
Răuțel nu este un accident. La Ghidighici, după ce parohia condusă de Maxim Melinti a trecut la Mitropolia Basarabiei, Mitropolia Moldovei a deschis litigii pentru anularea actelor și evacuarea comunității.
În iulie 2025, chiar site-ul Mitropoliei Moldovei a anunțat construirea unui nou lăcaș din lemn, „ușor demontabil”, explicând explicit că varianta modulară fusese aleasă după așa-numite „obstacole administrative” și că nu ar necesita autorizație de construire.
Răuțelul seamănă izbitor cu această rețetă. Parohia revine în sânul Mitropoliei Basarabiei, contești transferul, creezi o comunitate rivală și ridici rapid o structură paralelă. La Ghidighici, o instanță a respins în decembrie 2025 cererea prin care Mitropolia Moldovei încerca să anuleze actele transferului, hotărârea fiind atunci încă atacabilă.
Metoda are și o fază de presiune publică. La Camencea, după transferul parohiei, mai mulți clerici ai Mitropoliei Moldovei au mers prin sat, au contestat caracterul canonic al deciziei și au strâns susținere pentru un alt preot. Protopopul rus Iulian Rață a confirmat numirea unui înlocuitor și a rostit formula care trădează logica întregii operațiuni, mai exact „nu putem să lăsăm trădătorii în funcții de răspundere”. Nu mai este vorba doar despre dreptul credincioșilor de a alege, ci despre pedepsirea publică a celui care părăsește sistemul rus din R. Moldova.
La Telenești, șapte-opt preoți veniți din alte localități, însoțiți de susținători, au apărut după anunțarea transferului, cerând ca parohul să plece. Poliția a dispersat mulțimea. În aceeași perioadă, episcopul Ioan Moșneguțu anunța deschis că în localitățile unde parohiile trec la Mitropolia Basarabiei ar putea fi construite biserici noi. Cu alte cuvinte, strategia nu este dedusă doar din coincidențe. Ea a fost enunțată public.
La Grinăuți, conflictul a mers și mai departe. În iulie 2025, preotul Constantin Turtureanu, trecut la Mitropolia Basarabiei, a fost tras de barbă, îmbrâncit și scos cu forța din biserică, în prezența polițiștilor și a mai multor clerici ai Mitropoliei Moldovei, potrivit unei investigații a NordNews. Nu există o dovadă publică potrivit căreia ierarhia ar fi ordonat agresiunea, dar cazul arată cât de repede discursul despre „trădători” și „biserici furate” poate produce o confruntare fizică.
Peste toate se află arma proprietății. Mitropolia rusă a Chișinăului și Întregii Moldove a invocat, în diferite litigii, un contract din 2003, încheiat ilegal în timpul regimului comunist Voronin, privind dreptul de gestiune asupra a sute de biserici cu statut de monument.
Schema s-a repetat de-a lungul anilor. Mai exact preotul a fost destituit, înlocuitor numit, cerere de evacuare și proces pentru controlul clădirii. Exemple au existat la Cîrnățeni, Călărași, Nisporeni și Dereneu. Mesajul pentru ceilalți clerici este simplu și înfricoșător. Mai exact poți pleca, dar riști să pierzi biserica în care ai slujit și pe care comunitatea a întreținut-o.
Statul nu trebuie să decidă cine este mai ortodox. Nu trebuie nici să împiedice o comunitate să-și ridice, în condițiile legii, un lăcaș propriu. Dar are obligația să aplice aceleași reguli episcopului rus Marchel ca oricărui cetățean.
Răuțelul este testul. Dacă o interdicție tehnică și legală poate fi ignorată printr-o sfințire și o mobilizare de credincioși, mesajul transmis este că instituțiile cedează în fața presiunii religioase. Dacă o clădire poate deveni intangibilă doar pentru că i s-a pus o cruce pe acoperiș, atunci legea nu mai este generală. Devine negociabilă.
Episcopul rus Marchel nu testează credința oamenilor. Testează dacă Republica Moldova își poate apăra legea. Iar dacă statul pierde acest test, următoarea biserică modulară nu va mai fi o excepție. Va fi manualul de utilizare al slăbiciunii sale.
Articolul Răuțel, republica faptului împlinit. Cum testează Patriarhia lui Putin autoritatea statului Republica Moldova apare prima dată în NordNews.