Prima învățătoare, colegul de bancă, emoțiile de la primele lecții, dar și poznele din copilărie. Sunt amintiri care rămân vii chiar și după zeci de ani. De Ziua Profesorului, i-am întrebat pe bălțeni despre anii de școală și despre dascălii care le-au marcat copilăria.
„Prima învățătoare nu o poți uita niciodată. Am avut mulți diriginți de clase, dar întotdeauna prima e diferită, de la clasele primare, cum ne așeza în bancă, cu cine. Eram năstrușnici, nu voiam să stăm cu fetițele, iar ele cu băieții, la fel”, a povestit Gheorghe, locuitor al municipiului Bălți.
Iar odată cu profesorii au rămas în memorie și năzbâtiile din școală. Întâmplări care atunci aduceau mustrări sau chiar pedepse sunt povestite astăzi cu zâmbetul pe buze.
„Piuneze puneam, săream pe fereastră, la noi era un munte de zăpadă acolo. Dacă nu învățai lecția, cât timp profesorul nu era în clasă, deschideai fereastra și săreai până nu venea profesorul. Parcă mergeai prin școală, toți te vedeau, iar când intrau în clasă, elevul nu era la locul lui. Năzbâtii copilărești”, și-a amintit Lidia, locuitoare a municipiului Bălți.
„Acum poate nu mi-ar părea atât de amuzant, dar pe atunci era amuzant. Un coleg îmi ținea scaunul să nu mă pot așeza, învățătoarea striga «Așază-te!», eu nu puteam, el, de frică, nu lua picioarele și am fost dată afară de la lecție. Asta, pe atunci, era rușine, dar îmi vine să râd și acum”, a povestit Galina, locuitoare a municipiului Bălți.
După amintirile și poznele din anii de școală au venit și urările pentru cei care se află astăzi la catedră. Bălțenii le-au dorit profesorilor, înainte de toate, răbdare.
„În primul rând, sănătate, pace, fericire, liniște în familie, să fie totul bine pentru toți, să trăiască toți liniștiți și, desigur, răbdare cu elevii”, a transmis Anastasia, locuitoare a municipiului Bălți.
„Profesorilor le doresc răbdare, copiii sunt diferiți. Suntem recunoscători tuturor profesorilor pentru munca lor, pentru activitatea lor. Vă felicităm cu ocazia sărbătorii”, a spus Tatiana, locuitoare a municipiului Bălți.
În spatele acestor urări sunt însă ani de muncă la catedră. Maria Coliban este profesoară de clase primare de peste 44 de ani. Spune că, de-a lungul deceniilor, generațiile s-au schimbat, iar copiii de astăzi sunt mult mai familiarizați cu tehnologiile, dar mai puțin iubitori de carte.
„Cel mai sincer iubesc copiii. Sunt foarte emotivi, empatici și apreciază munca și dragostea pe care o investești în ei. Dacă ar fi să fac niște diferențe, poate că diferențele ar fi acelea că copiii de astăzi sunt avansați în tehnologii. Dar, dacă aș face o paranteză, poate că ar fi cartea. Dragostea de carte este alta. Adică nu dorm cu cartea sub pernă, cum o făceau elevii de cândva”, a declarat Maria Coliban, profesoară de clase primare la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din Bălți.
În Republica Moldova activează 5.750 de cadre didactice de peste 60 de ani, în timp ce numărul profesorilor cu vârsta de până la 30 de ani este de doar 1.939.
Articolul <span class=”badge-status” style=”background: #ff1813;”>VIDEO</span> „Îmi vine să râd și acum”. Amintiri din școală, de Ziua Profesorului apare prima dată în NordNews.